Pe Acele Morarului


De 2-3 ani imi doream sa ajung pe Acele Morarului, si cu cat mergeam mai des cu masina spre Predeal si le vedeam, cu atat imi doream mai mult. Multumesc lui Victor ca mi-a imprumutat casca si semicoarda, ca sa merg in tura asta…:)

De fiecare data cand am vrut sa merg a intervenit cate ceva, fie ca nu a fost vreme, n-am avut cu cine, sau a trebuit sa merg in alta parte. De data asta nimic nu ma mai putea impiedica, nici macar furtuna anuntata de ACCUWEATHER, pe la ora 11:00…:))

M-am trezit nerabdator, la 5:30, ca sa-mi fac rucasacul si ajuns pana la 7:00 in gara la tren…pe la 8:00 eram in Busteni, unde m-am intalnit cu Dinu, Gica si Tzutzi (Dutzi – cum l-am botezat eu).

Pe valea Cerbului am avut sedinta foto cu o vulpe care vana parsi, o durea la basca de noi (unii sustin ca ar fi turbata – nu e exclus avand in vedere ca e era prea dubioasa cu indiferenta ei fata de noi)

Pe BMM, sau Brana Mare a Morarului am mai facut inca o sedinta foto cu un Tzap care incerca sa ne indeparteze de stanca unde avea probabil ascunsa capra cu pui…n-a reusit…pe acolo era traseul nostru!…:))

Ajunsi la Creasta ascutita de unde incepe traseul propriu zis al Acelor, facem o pauza si ne gandim…vremea se imputise inspre Omu, pe Bucsoiu si pe Costila – ploua, acolo incepuse sa picure…hotaram sa mancam repede ceva si apoi vedem ce facem.

In 15 min cat am mancat, norii s-au spart si dinspre Omu a iesit soarele…asa ca ne-am decis: Intram pe traseu fie ce o fi…in fata noatra erau deja 3 care se aflau la capatul Crestei ascutite.

La capatul Acului mare i-am ajuns si am rapelat impreuna…apoi noi am ocolit Acul rosu, deoarece eram in intarziere, si riscam sa ne prinda noaptea( ei au intrat pe Acul rosu, dupa care au coborat pe Sistoaca rosie, ca mergeau la Bucuresti si se grabeau).

Poze pe aici nu prea am facut fie ca trebuia sa merg neasigurat pe creasta pana la primul cui (sa pui obiectivul la ochi si sa faci zoom pe creasta aia era o aventura…am incercat acum 2 ani pe Brana aeriana, si am ametit bine de tot ) fie ca trebuia sa-l filez pe Tzutzi.

Am continuat pe Acul Crucii (mi-a placut cel mai tare urcarea pe el, mai ales ca iesi dintr-un horn intr-o portiune de creasta f ingusta, si in fata se deschide o ditai mai prapastia, cu pereti verticali, iar traseul continua pe o muchie in stanga, la 90 grd), am bagat un rapel de sus in strunga urmatoare si am ajuns la ultimul Ac (Acul de sus), unde am fost putin derutat pana am gasit primul piton…in descriere scria ceva de un horm, si defapt erau niste praguri de iarba mai abrupte…:))

Dupa ce am iesit din Acul de sus,  in creasta care duce la Omu, am parasit-o la stanga, pe Sistoaca Dracilor. Era un pic cam abrupta si lunecoasa din cauza pietrelor (Dinu a reusit sa se traga pe cur, un pic – fara voia lui, si Tzutzi si-a lasat pe acolo niste piele de la genunchi) – faptul ca eram obositi nu mai conta…:))

Imi place super tare sistoaca asta…oricum n-am reusit sa coboram pe ea pana jos, din cauza unei saritori, si am luat-o in partea de jos la dreapta. Ceilalti au ajuns si ei deasupra altei saritori, pe Sistoaca rosie si a trebuit sa faca niste rapeluri…am ajuns in Valea Cerbului inaintea lor.

The TEAM – inclusiv eu, care eram butonacul…:D

Poate ne vedem pe muchia Picaturii…ai zis-ai zis, Dinule!


I’m pretty happy now: